Spațiul public la nivel local a fost acoperit în zilele trecute de subiectul ce privește achiziția terenului din vecinătatea sediului BNR în scopul amenajării unei parcări publice. Subiectul a servit unor interese mărunte ale unor funcționari publici și persoane fizice, cointeresate fiind a-l trata ca o dramă a interesului cetățenesc. Nimic mai fals.
Pentru o simplă înțelegere a lucrurilor, ar fi necesar a ne pune în situația ipotetică în care Primăria Târgu Jiu ar fi participat la procedura de achiziție a acestui teren. Voi intra în situația ipotetică uzând de instituții, nu de nume, pentru a înțelege simplitatea situației și scandalul gratuit din jurul unui mărunt proiect asumat personal, dar și instituțional.
Așadar, avem un proiect supus dezbaterii în Consiliul Local privind achiziția unui teren în centrul orașului, destinat înființării unei parcări publice, inițiat de un Primar cu un Consiliu Local potrivnic. Foarte frumos. Mă limitez pentru moment la această ipoteză deși discuția privind această achiziție e veche, încă de pe timpul vechiului Primar, chiar dacă s-a limitat la nivelul documentației legale în acest sens.
A se avea în vedere faptul că proiectul inițiat de Primar se aprobă în ședință publică de Consiliul Local, deci suma maximă atribuită este cunoscută de societatea civilă și de mediul de afaceri local. 2 lei este considerată suma suficientă achiziției de inițiator și consilierii ipotetic disponibili pentru susținerea sclipitorului proiect. Măcar și dacă îl vor coperta cu sclipici poate primi atributul sclipitor.
Mergem mai departe în a dezvolta ipoteza cursului favorabil unei astfel de propuneri. Consiliul Local, așa cum am spus potrivnic Primarului, acceptă inițiativa acestuia în sensul participării la licitația organizată de lichidatorul judiciar, aprobând totodată și suma alocată proiectului, respectiv suma de pornire a licitației, ipotetic 2 lei.
Persoana împuternicită de Consiliul Local și Primar participă la licitație cu o sumă fixă, respectiv 2 lei, nefiind permisă de lege licitația clasică, o eventuală marjă financiară ca diferență între prețul de pornire și un alt preț, spre exemplu 3 lei, riscând a fi interpretată ca prejudiciu adus instituției, prin asocierea unui avantaj adus vânzătorului.
Uzând de dreptul conferit de lege, la licitație participă și o persoană din mediul de afaceri local, care tatona tranzacția de câteva luni cel puțin. Îl voi numi Afacerist. Un om de afaceri are disponibilitatea permisă de lege să liciteze în limita pe care acesta o consideră profitabilă. Simplu, nu?
Începe licitația. Lichidatorul anunță prețul de pornire. Reprezentantul Primăriei și Consiliului Local își manifestă interesul oferind un preț similar celui inițiat de lichidator ca prag de pornire a licitației.
În algoritmul licitației își face simțită prezența Afaceristul, care oferă 2 lei și un bănuț, un banal bănuț de tablă. Cum nu mai există un alt participant la licitație, terenul este adjudecat Afaceristului pentru 2 lei și 1 bănuț.
Voi completa ipoteza în care consilierii, afectați de sensibilitatea inițiatorului, interpretează suplețea legii și îl împovărează pe reprezentant și cu o marjă de 2-3 bănuți, atât cât să nu fie evidențiat vreun avantaj creat unui terț. Ședința fiind publică, Afaceristul este informat și își pună lângă card și punguța cu 2 bani. Tot tablă ieftină, mai scumpă punga, dar îndeajuns cât să nu îl afecteze bănuțul dat în plus față de instituția pierzătoare încă din faza de inițiere a proiectului.
Offff, s-a finalizat licitația de 2 lei, câștigată de Afacerist cu 2 lei și 1 bănuț. Cu bunăvoința consilierilor colțoși poate că prețul final s-ar fi dus spre 3 bănuți în plus, dar adjudecarea, tot de 2 lei, ar fi fost la fel de pierdută pentru transparenta primărie.
În condițiile date, proiectul de anvergură parcare publică-fluidizare trafic a fost doar un fâs iar Afaceristul a reportat un succes dublu, câștigarea licitației și publicitatea aferentă scandalului instituțional iscat. Probabil va vinde mai bine teren sau construcții viitoare.
Concluzia ipotezei. Indiferent de cât de mult era interesată administrația de teren, legea îi dădea opțiuni limitate, iar lupta era pierdută încă din startul competiției. Vinovat? Simplu, nimeni.
Flexibilitatea legislației în domeniul administrației publice va fi ca de obicei principalul vinovat în orice eșec al procedurilor instituționale.
Revenind la realități și excluzând faptul că proiectul de achiziție a fost inițiat la nivel boem, referindu-mă la oportunitate, expertiză și transparență instituțională toate expuse derizoriu mediatic, opțiunea consilierilor locali era doar de decor. Cu sau fără votul lor, finalitatea achiziției era aceeași. Un acord putea evita nebunia discuțiilor din spațiul public. Un vot unanim pro ar fi fost mincinos, dar servea la nivel politic cât să demonstreze că puteau fi de acord asupra unui lucru dincolo de interesele mici personale ori de partid.
Dacă inițiatorul și-a propus să demonstreze că nu este sprijinit de consiliu, a reușit doar să piardă timp și să genereze o emoție publică temporară. Mult mai eficient ar fi să demonstreze că este deasupra intereselor mici, indiferent din ce zona se manifestă acestea, că are abilitatea să propună și să convingă până și adversarii că este liderul pe care și l-ar dori. Poate în viitor.
Actualmente, printr-o analiză simplă, este evidentă precaritatea unui proiect inițiat pueril de un necunoscător al administrației publice, lipsit de minimă șansă de a fi pus în aplicare, dar și ostilitatea unor consilieri dezinteresați de cunoașterea realităților și nevoilor comunității care i-a propulsat în funcția publică.
În războiul Primarului, ce se vrea victimă, cu Consiliul Local, ce se vrea ostil, singurul pierzător este cetățeanul municipiului, deși părțile beligerante își arogă declarativ reprezentarea dezinteresată a intereselor cetățeanului, oricare ar fi acesta, cu sau fără moț la bască. Personal, sunt total de acord că achiziția acestui teren ar fi fost oportună și necesară, dar pârghiile folosite nu au fost optimizate.
Vanități ieftine ale unor ocupanți de funcții publice care aduc prejudiciu cetățeanului prin atitudine și implicare deficitare.
Un Primar competent, un Consiliu Local unit de interesele comunității au o abordare care excede intereselor personale. Ar fi normal să vorbim de funcții publice și de ocupanți definiți pe interesul comunității, apreciind nume și inițiative finalizate în beneficiul propriei comunități.
Realitatea? O vulgaritate de nedescris într-o ședință publică ce ar fi trebuit să implice solemnitate. Totul în dezinteres față de cetățeanul care i-a învestit prin vot în funcțiile publice de reprezentare a intereselor comunității.
Dar, înțelepciunea cetățeanului are propriile principii educaționale, aplicabile aleșilor, toate derivate din experiența populară. A se vedea proverbe care definesc amestecul cu lăturile cu riscul de a te mânca porcii, ori de asemănarea cu persoanele cu care te aduni.
Proiectele mari, inițiativele care generează plus valoare comunității se fac pe banii altora, pe bani europeni ori ai unor investitori cu putere financiară. Până și parcările pot fi supra ori subterane dacă găsești resursele financiare necesare și atunci terenul de 2 lei nu mai are relevanță și nu mai face obiectul unei dezbateri publice de parcă ar fi unica alternativă de dezvoltare a orașului.
Subiectul poate fi lamentarea ce ne lipsește până la următoarele alegeri locale. Și aceasta dacă nu ne propunem să licităm, în același mod și cu același rezultat, Palatul Copiilor din capitală.
Cine își propune proiecte mici va avea rezultate pe măsură, iar dimensiunea sa în istoria comunității va fi de o obscuritate specifică personajelor din cinematografia rusească a perioadei comuniste.
NA. ipoteza propusă în text a se avea în vedere ca o abordare simplistă, factorii generatori și consecințele având complexitatea lor reală.
Suspensia din titlu poate fi completată cu obiecte, situații, nume ori alte multe lucruri. Diversitatea alternativei m-a determinat să prefer suspensia. Alegeți voi, cititori, în funcție de propria convingere. Ipoteza și concluzia pot să afecteze persoane și instituții pentru că adevarul doare. Curiozitatea mea ar fi să vad dacă cei afectați schimbă abordarea pe viitor ori se compromit în zoaiele vremurilor.
