JOCUL CU JUSTIȚIA OARBĂ

Intervenția președintelui țării în situația propagandistică a celor pro și contra DNA/Kovesi era necesară. O poziție de echilibru prin raportare la instituții care să aplaneze cât de puțin falia dintre susținătorii ambelor părți, în condițiile în care prăpastia s-ar fi adâncit cu fiecare emisiune de seară de la oricare din televiziunile de știri. Poate s-ar fi cuvenit făcută mai devreme, nu știu.

O intervenție într-o conferință de presă cu accente favorabile ambelor părți. De la manifestarea susținerii față de DNA până la încrederea în profesionalismul ministrului Tudorel Toader. Președintele a încercat prin accentele specifice tonalității și personalității sale să emită enunțuri și să aibă răspunsuri care să poată creea poduri peste prăpastia faliilor extremelor expuse de educația televizată. Chiar și de lemn să fi fost, podurile erau necesare. E o altă abordare, e un punct de la care se poate negocia social și politic.
Am mai spus într-un context asemănător că nimic nu e perfect, totul e perfectibil.
Chiar dacă adevărul nu este undeva la mijloc, ci este procentual mai apropiat de una sau alta din extremele personalizate mediatic, respectiv Laura Codruța Kovesi versus Tudorel Toader, tot există posibilitatea intervenției negocierii politico-instituționale. De aici începe adevărata luptă pentru justiție așa cum este aceasta percepută actualmente de fiecare parte. Concesia este esența negocierii. Concesia presupune șlefuirea intereselor fiecărei părți.
Mici analize se pot face plecând de la acest punct. Până aici, totul era surprins mediatic și politic la nivel radical. Interese, interese, interese.
Se știe obiectivul fiecărei părți, se cunosc interesele ce determină aceste obiective. E adevărat, se cunosc interese și obiective expuse la nivel public. Interesele ascunse pot fi doar bănuite și interpretate. Fiind interese realizate la nivel de obiectiv, este evident faptul că nu sunt negociabile decât în părți minimale, de suprafață. Rămâne de identificat, de analizat concesiile ce vor fi subiect al negocierilor. Doar compromisul dus la un anume nivel de concesie poate liniști lumea politică și societatea.

 

Eu am opinii proprii. Prefer însă să le păstrez pentru mine și să iau în discuție doar posibilități, probabilități. E modul în care cititorul își poate forma propria convingere.

Probabilitatea acceptării inițierii procedurii de revocare a procurorului șef Kovesi este o concesie care e foarte posibil să-i fie cerută președintelui țării. Dar, ce l-ar determina să o accepte? A lăsat de înțeles ca fiind posibilă concesia, spunând că are încredere în profesionalismului ministrului Toader, spunând că va ține cont de avizul consultativ al CSM. Rămâne de văzut ce concesie îi va cere în schimb celeilalte părți, adică celor ce doresc capul lui Kovesi. Radicalizarea deciziei poate fi generată de elemente de securitate naționala, când opțiunea de a accepta revocarea ar presupune protejarea instituției, a DNA. Radicalizarea în sens opus, adică refuzul revocării, ar avea aceleași valențe, aceeași bază, securitatea naționala, dar cu referire la stabilitatea statului de drept.
O altă posibilitate de concesie este reprezentată de legislația reformatoare în domeniul justiției. Mandatul Laurei Codruța Kovesi poate fi monedă de schimb în miza modificărilor dorite de grupuri de interese ce se învârt în jurul condamnărilor penale, iar amnistia și grațierea ar fi o soluție.
Rămâne de văzut cât din reforma, necesară dealtfel, în domeniul justiției poate fi acceptată ca și compromis de Klaus Iohannis.
Grupurile de interese care duc reforma justiției în aria negocierii politice se vor poziționa și repoziționa în zilele ce vin, stabilindu-și limita propriilor concesii în funcție de mișcările adversarului și posibila reacție socială. Nu au uitat, cu certitudine, ce presupune emoția publică expusă în stradă, organizat sau spontan cu adevărat.
Radicalizarea opțiunilor ambelor părți va fi dezastruoasă pentru societate, pentru români, pentru România. Credibilitatea țării în Europa și în lume va fi afectată profund.
Lanțul procedurilor de inițiere a revocării Laurei Codruța Kovesi, urmat de refuzul președintelui Klaus Iohannis va genera o adâncire profundă a prăpastiei dintre faliile susținătoare a vreuneia dintre părți. Abia atunci jocul politic va prinde contur în emoția publică. Iar, dacă estimarea celor două milioane de români care au urmărit conferința de presă a Laurei Codruța Kovesi este reală, atunci este de negociat. Instabilitatea socială are impact devastator asupra economiei și politicii externe ale României. Nu ar fi indicat în anul Centenarului și în cel premergător preluării președinției CE să fim mai mult preocupați de convulsii sociale decât de aplicarea unor programe care să promoveze unitatea poporului și a țării.
Din păcate, poporul român nu mai are timp și răbdare să citească analize și expuneri ale ambelor părți implicate în tensiunea determinată de interesul controlului mediatic ori al libertății justiției. Poporul preferă televizorul. Dar televiziunile nu sunt ale poporului, doar televizorul din perete îi aparține cetățeanului redus la breaking news-uri ori la fake news-uri.

Trusturile mediatice au propriile interese, și nu neapărat financiare. Ambele părți își joacă interesele, concesiile și compromisurile în media vizuală.

Peiorativ vorbind, o parte, adică ,,reformatorii” au auzit și văd ,,portocale” peste tot, partea adversă, respectiv președintele, nu vede nicio portocală în clima vitregă a României. Poporul va vedea cine are ,portocale”, dar și cât de mari sunt ele, la finalul negocierii. Dacă va fi negociere… Dacă nu, ,,portocalele” se transformă în ,,pepeni de Dăbuleni”. Până acum, în spațiul public au fost evidente ,,pomelo” ale procurorului șef Kovesi și ,măzăricile” ministrului Tudorel Toader. Discursul președintelui se rezumă la ,,clementină” , ,,mandarină”. Cel puțin până acum.
Scrisul a rămas unica posibilitate de a exprima poziții neutre. E ieftin și liber în mediul online. În scris, indiferent dacă există și penițe plătite, vor exista mereu și liber cugetători care își expun punctul de vedere fără a fi bonificat. Există și oameni cu expertiză care scriu liber și din convingere. Ar fi ideal să citim mai mult și să ne uităm detașat la emisiuni tv. Mie îmi plac foarte mult emisiunile de divertisment difuzate în ultimul timp de principalele televiziuni de pe piața media.
Citește, citește, citește române! Cea mai bună părere e a ta, a cugetului tău, nu cea formată de vorbe pe sticlă.

Lasa un comentariu